Mai mult de jumătate din numărul trombocitelor se naște în plămâni. Celulele stem ale plămânilor sunt capabili să alcătuiască elemente ale celulelor hematice. Aceasta este concluzia unui articol apărut în revista științifică Nature, articol care revoluționează multe concepte din domeniul transplantării măduvei osoase și a plămânilor.
Cercetătorii de la University of California din San Francisco au demonstrat faptul că mai mult de jumătate din numărul trombocitelor sunt sintetizate la nivelul plămânilor. Ei au utilizat o metodă proprie de microscopie video și au făcut experiențe pe șoareci modificați genetic, efectuând un număr mare de transplanturi de plămân. Concluzia este, că în cazul în care măduva osoasă este epuizată din punct de vedere a producției de trombocite, plămânii pot lua locul lor. Mark R. Looney, cel care semnează articolul (The lung is a site of platelet biogenesis and a reservoir for haematopoietic progenitors) emite părerea, că această descoperire va avea consecințe fundamentale în cadrul tratamentelor aplicate în cazuri de trombocitopenii și că va fi necesară regândirea operației de transplant a plămânului.
Medicul de laborator Looney și medicul patolog F. Krummel (coautor la articolul din revista Nature) au elaborat două metode imagistice foarte importante, care permit urmărirea evoluției unor celule individuale. Această metodă a permis descoperirea faptului, că în jurul arterelor pulmonare există megacariocite, care dau naștere la 10 milioane de trombocite pe oră. Deci s-a demonstrat că mai mult de jumătate din numărul total de trombocite provin nu din măduva osoasă, ci din plămâni (conform cercetătorilor, un mecanism asemănător poate avea loc și în cazul oamenilor). Video microscopia a mai elucidat și faptul că în jurul arterelor pulmonare există și numeroase celule stem (în cazul șoarecilor numărul lor este de 1 milion).
După această descoperire oamenii de știință au vrut să afle și mecanismul deplasării celulelor stem generatoare de celule hematice între plămâni și măduva osoasă. Pentru a afla acest mecanism, au efectuat o serie de operații de transplant ale plămânilor. Mai întâi au transplantat plămânii recoltați de la șoareci donori normali în animale recipient care dispuneau de megacariocite fluorescente. S-a observat faptul, că megacariocitele fluorescente au apărut după un timp relativ scurt în arterele pulmonare. Prin urmare megacariocitele proveneau din măduva osoasă.
Într-o experiență următoare, au transplantat plămâni ce dispunea de megacariocite fluorescente către un recipient ce nu dispunea de un număr suficient de trombocite. Ca rezultat, trombocitele fluorescente produse de organul transplantat, au restabilit rapid nivelul normal de trombocite.
În fine, oamenii de știință au transplantat un plămân ce dispunea de megacariocite fluorescente către un șoarece mutant, care la nivelul măduvei osoase nu dispunea de celule stem generatoare de celule hematice. Analiza măduvei osoase a animalului recipient a demonstrat că celulele fluorescente provenite din plămânul transplantat au migrat către măduva osoasă lezată, unde au contribuit la producția trombocitelor, dar au contribuit și la geneza altor celule, ca de exemplu celulele neutrofile, B și T. Looney concluzionează că celulele stem nu-și trăiesc viața într-un singur loc. Dimpotrivă: „cursul efectuat în străinătate” efectuat în diverse țesuturi, contribuie la „educarea” celulelor stem.
Cercetătorii accentuează că a apărut posibilitatea și necesitatea unor noi cercetări în domeniul biologiei celulelor stem. Trebuie să fie elucidate cum anume conlucrează măduva osoasă și plămânii în cadrul schimbului de celule stem. Descoperirea prezintă și un interes clinic direct, prin aplicațiile noi în domeniul tratamentului unor îmbolnăviri inflamatorii ale plămânilor, a sângerărilor și a bolilor trombotice, precum și în cadrul realizării transplanturilor.
Dr. Kazal Anita
Sursă: http://medicalonline.hu/gyogyitas/cikk/meglepo_felfedezes_a_tudo_verkepzo_szerv
