ADN-ul uman, care poartă informația genetică, este împachetată în macromolecule denumite cromozomi. Genomul uman (Homo sapiens sapiens) constă din 23 de perechi de cromozomi și din circa 3 miliarde de perechi bazale de ADN. Fiecare cromozom conține mai multe mii de gene și segmente intergenice.
Prin TELOMER denumim o regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom. La fiecare proces de diviziune celulară, când ia naștere copia cromozomului, o parte a telomerului nu se copiază. Astfel telomerii se scurtează la fiecare diviziune celulară și devin din ce în ce mai scurți. Când lungimea telomerului a scăzut sub o valoare critică, celula moare. Rezultă deci că lungimea telomerului determină durata de viață a celulei. Cu cât telomerul este mai lung, cu atât celula suportă un număr mai mare de diviziuni celulare, iar cu cât telomerul este mai scurt, cu atât celula suportă un număr mai mic de diviziuni celulare. La om și la mamifere această regiune se formează prin repetarea de mai multe mii de ori a codului nucleobazal TTAGGG.
Problematica scurtării telomerului și existența unui eventual mecanism de compensare a fost cercetată prima dată în istorie de către omul de știință Alexei Olovnikov, el ajungând la rezultate în cursul anului 1973. Enzima telomerază a fost descoperită în anul 1984 de către doi cercetătorii: Carol W. Greider și Elizabeth Blackburn în cilii unicelularului Tetrahymena. Ei doi, împreună cu W. Szostak, au primit premiul Nobel pentru această descoperire.
Este important de știut, că enzima denumită TELOMERAZĂ, enzimă care se găsește în corpul nostru, are proprietatea de a amplifica lungimea telomerilor, care suferă câte o scurtare la fiecare proces de diviziune celulară. Prin aceasta se majorează numărul de diviziuni celulare posibil de suportat de către celulă. Gena răspunzătoare pentru producerea telomerazei se află în stare inactivă în cadrul ADN-ului din celulele care alcătuiesc corpul nostru.
Îmbătrânirea la nivel celular: La fiecare proces de diviziune a cromozomilor, telomerii se scurtează. Stresul zilnic, modul nostru de viață, pot accelera scurtarea telomerilor. Astfel un om de altfel sănătos, va avea o durată de viață mai scurtă din cauza îmbătrânirii celulare. Durata de viață este determinată de dispariția telomerilor.
EXTRACT DIN RĂDĂCINA DE ASTRAGALUS
Astragalus (Astragalus membranaceus) este cunoscut de medicina tradițională chineză de peste două mii de ani, fiind folosit în mod curent ca plantă medicinală care este în stare să amplifice vitalitatea, prin amplificarea curenților Chi (energie). În zilele noastre s-a dovedit în mod științific că are efect de întărire a sistemului imun, are proprietăți antioxidante și chiar proprietăți anticanceroase. Face să ne vindecăm mult mai repede și diminuează senzația de oboseală. Dar efectul cel mai important este acela de amplificare a efectului telomerazei, cu consecințe pozitive în refacerea telomerilor.